Am un coleg pasionat de săcses stori-urile din lumea informaticii. Văzu el filmele despre Facebook, a citit despre evoluţia Yahoo, a lui Google, acu’ citeşte cartea despre Steve Jobs şi despre cum n-a făcut el bani cu invenţii cu adevărat inteligente (aş folosi termenul “geniale” dar mai nou e rezervat pentru piţipoance când se referă la niscai cizme de cauciuc sau pentru comentatorii de fotbal, când dă unu’ vreo pasă care, printr-o minune, ajunge la un coechipier) da’ dădu lovitura cu divaisurile pentru delectat omenirea cu retina display-uri.
De curând iar mi-o trimis (observaţi că mă adaptez la trend-ul ardelenesc de vorbit că am auzit de la mai marii zilei că ardelenii sunt oameni serioşi by default) alte poveşti de succes despre Pinterest şi Instagram. Ce tool-ai Doamne mai sunt şi astea, mi-am zis eu, dezamăgit cumva de lipsa mea de viziune, fler şi abilitate de a călări valul inovaţiilor. M-am dus, am văzut despre ce-i vorba şi-am picat din nou într-o depresie majoră, cu dubii mari despre viitorul omenirii.
Omenire ce pare din ce în ce mai dispusă să urce pe socluri de “genii” (na, că l-am folosit şi eu) alături de Michelangelo, Leonardo da Vinci, Newton, Einstein, Hawking, pe un Lică Sămădău ce-a avut subit o idee să facă un program pentru ca tot melteanul, când vede o pisică beată care, văzută dintr-un unghi fericit, pare că stă picior peste picior şi cântă la cimpoi, s-o fotografieze mintenaş şi s-o bage iute pe net. Că de-aia a fost inventată fibra optică, pentru ca cei n’şpe mii de urmăritori ai lui să se bucure de noutatea absolută, să dea iute-iute un Like ca să crească PIB-ul! Sau cota de piaţă a firmei, nu contează, că suntem într-o economie globală, nu?
Acuma na, că s-a găsit unu’ să fotografieze o gură de canal ce pare că zâmbeşte, n-ar fi nici o tragedie, că de-aia s-a inventat Socola, ca loc de odihnă şi tratament, da’ partea interesantă e că se găsesc oricând câteva mii să dea şi Like la chestia aia, aşa cum am mai scris odată aici despre milioanele de fani de pe pagina Facebook a “Castravetelui şi-atât”. Şi nu’ş ce mă face să cred că dacă le iei la scotocit IP-urile şi orele cât au “socializat” onlain, s-ar putea să descoperi că într-o multitudine de agenţii şi instituţii bugetare, până pe la ora 10 oamenii se trezesc cu greu la realitate, obosiţi fiind de prea mult urmărit show-ul păcătos al lui Capatos până la nghiezu’ nopţii.
Poate că ar fi trebuit (în bunul spirit românesc) să nu mă deranjeze nimic din cele expuse mai sus, dacă nu m-aş fi confruntat cu o problemă chiar în proiectul la care lucrez, în momentul în care am avut nevoie să fac o extindere a echipei de programatori cu încă două bucăţi care ştiu ceva mai mult decât PHP şi MySQL. După vreo 2 luni de întrebat în stânga şi-n dreapta, am constatat că avem programatori buni, da’ ori sunt deja plecaţi în afară, ori sunt angajaţi la o firmă tare din Cluj (v-am zis eu de ardeleni) care lucrează în domeniul pariurilor onlain şi n-au chef să vină să numere câte animale mai sunt prin gospodăriile ţăranilor (deşi pentru chestia asta ne dă UE nişte subvenţii). Aaa, da… mai sunt şi unii care fac parte din a treia jumătate 😉 şi care, auzind ce chestii “banale” trebuie să facă, au zis că preferă să mai stea un pic pe dreapta, făcând trei saituri web pe săptămână pentru firme care vând pastile de slăbit decât să vidanjeze datele despre gospodării, animale, cereri de subvenţii.
Şi-acum, la urma urmei, de ce-i condamn eu, interzicându-le să-şi urmeze visul şi să lucreze, de exemplu, la o nouă aplicaţie de aruncat (virtual) cu rahat (şi nu din cel turcesc) între doi care “socializează”, sperând că vor fi achiziţionaţi şi ei într-o zi pe măcar a zecea parte dintr-un miliard de dolari, cu cât zice lumea că a fost achiziţionat Instagram-ul de Facebook? Dar stai, de fapt aplicaţia de aruncat cu rahat de pe telefoanele mobile EXISTĂ deja şi după ce primeşti bonus câteva kile de rahat, pentru suplimentarea stocului, trebuie să-l cumperi! Genial, nu? (sunt în trend cu “genial”, nu?)
Mai nou am văzut că un tată GENIAL (cum altfel) a scos bani frumoşi dintr-un clip cu 2 copilaşi în care ăl mic îi muşcă degetul ăluia mare; iar lucrurile cică nu s-ar fi oprit aici, prea întreprinzătorul tată având de gând să scoată şi-o “aplicaţie pe Android”. Asta n-am înţeles-o, cum adică aplicaţie pe Android? Ce-ar trebui să facă aia?
Şi mai am o nedumerire, de ce toată mass-media este ocupată cu astfel de ştiri pe post de “Breaking News”, trecând într-un cvasi-anonimat ştiri precum evoluţia economică a Argentinei care, după ce a scos FMI-ul în şuturi din ţară, răspunzător de falimentul ţării în 2001, a avut în perioada 2002-2011 o creştere de PIB de 90%, a redus sărăcia extremă cu 66%, a redus şomajul la un minim istoric şi, mai nou, a naţionalizat extracţia de petrol, vândută cândva mai pe nimic de nişte politicieni pofticioşi 1*.
1* Dacă cititorul vede cumva în paragraful anterior vreo asemănare cu România, Franks, Hidroelectrica sau Cuprumin, e treaba lui, imaginaţia lui.
