Pentru aceia dintre cititorii mei care au curiozitate, dar a căror profesie nu este Tehnologia Informației, îmi este destul de greu să explic, măcar, ce este Cloud-ul („Norul”), fără a folosi limbaj tehnic. Imaginați-vă că dispuneți de o cantitate oarecare de date diverse (texte, fotografii, baze de date, fișiere multimedia audio și video, etc.) și v-ați dori ca ele să poată fi accesate oriunde vă aflați – acasă, la birou, în aeroport… Ce soluții aveți ? Una ar fi să purtați permanent cu Dvs. un laptop, pe harddisk-ul căruia să fie stocate toate aceste informații.
Dar ce se întâmplă dacă datele trebuie să fie accesibile, permanent, mai multor persoane, care vor dori să le consulte, să le modifice, să le (re)proceseze ? Va trebui să aveți datele în siguranță, într-un loc comun, „undeva, acolo”, dar undeva unde ele să fie accesibile tuturor colegilor, oricând au nevoie de ele. De multe ori, nici nu vă este prea clar unde anume sunt stocate, fizic, datele acelea. E suficient să aveți acces la ele.
Datele Dvs. au ajuns „în Nor”. Acolo, sus…
Inventatorii au folosit intenționat cuvântul „cloud” („nor”) pentru a descrie acest nou mod de a manipula informația. Folosirea lui dorește să exprime exact incertitudinea menționată mai înainte: de multe ori, nici nu știți exact unde se află datele Dvs., atâta timp cât le puteți accesa. Veți spune, poate, că doar utilizatorii din mediul de afaceri au acces la astfel de servicii, dar nu este așa: gândiți-vă, ca utilizator „casnic” de Internet, aveți o căsuță de e-mail pe Yahoo sau Gmail? Țineți, poate, niscai fișiere pe Google Drive? Aveți cont Facebook, cu poze, melodii și alte postări? Unde sunt stocate toate datele acestea, de vreme ce ele nu stau pe propriul Dvs. calculator? „Acolo, la ei”, veți răspunde. Bun venit în cercul, deloc exclusivist, al utilizatorilor de Cloud!
Așa cum se întâmplă de fiecare dată când o tehnologie poate oferi publicului „un ceva comod și dorit de toți, sub formă de pachete”, apar imediat și firmele care vând acel serviciu. De la mari jucători – ca Amazon, Google sau Microsoft – și până la companii locale mai mici, de care n-ați auzit, un șir neîntrerupt de agenți comerciali vă vor vizita și vă vor telefona, străduindu-se să vă convingă, de dimineața până seara, că afacerii Dvs. i-ar sta mai bine în Cloud.
De ce să cumpărați atâtea servere ? De ce atâta bătaie de cap cu întreținerea software-ului, cu backup-ul periodic – că, deh, serverele acelea se pot defecta oricând – de ce atâtea cheltuieli cu chiriile, cu energia electrică, cu inginerii bărboși și îndărătnici de la IT… ? Nu e mai simplu, mai comod și mai eficient să ne dați nouă datele Dvs, care vi le vom stoca și prelucra, la cerere, în modernul nostru centru de date, sigur ca un bunker antiatomic ? Contra unui cost lunar, ne ocupăm noi de „computing-ul” Dvs., scutindu-vă de toate grijile acestea sâcâitoare și lăsându-vă să vă concentrați integral asupra afacerii pe care-o desfășurați – fabricarea bicicletelor pentru melci ! Tot ce trebuie să faceți este să vă „exportați” datele în Cloud-ul nostru, privat sau public…
Sună tentant, dar sunteți SIGUR(Ă) că vreți să faceți asta?
În unele cazuri, ca Facebook sau Gmail, „mutarea în Cloud” este gratuită. Însă, așa cum remarca sarcastic un jurnalist, dacă nu plătiți nimic pentru serviciul pe care-l primiți, Dvs. nu sunteți clientul, sunteți produsul. Prețul real al pretinsului serviciu gratuit este, în realitate, faptul că permiteți unei companii-mamut, ce are la îndemână capacitați de procesare nelimitate, să scaneze datele Dvs., căutând informații relevante, care pot fi vândute altora.
Cu fiecare click pe care îl dați într-o rețea socială, creați informație valoroasă. În fiecare moment, se știe cum arătați – că doar ați postat poze, nu ? – care este numărul Dvs. de telefon, unde locuiți, ce muzeu ați mai vizitat, ce vă place, care sunt prietenii Dvs…. Dacă posedați un telefon inteligent, deschideți, vă rog, aplicația de hărți, iar Cloud-urile Apple sau Google vă vor spune nu numai unde vă aflați, dar și unde se află „prietenii” din agenda Dvs. Că doar toți „ne-am luat” telefon cu GPS, nu ?
Într-o conferință publică ținută în 2010, profesorul Eben Moglen, programator și avocat al Fundației pentru Software Liber, remarca că, prin analiza datelor despre comportarea și preferințele Dvs. din trecut, se poate ști ce vă doriți înainte chiar ca Dvs. înșivă să știți asta. Luați o cantitate imensă de date despre o persoană, analizați-o – punând-o și în legătură cu date similare despre cei din anturajul subiectului – și veți previziona nu doar ce model de cămașă îi va plăcea individului să poarte, ce automobil va vrea să conducă, dar și care îi vor fi acțiunile determinate de credințe religioase sau dacă întreg grupul acela de persoane va ieși în piața publică, gata să stârnească o revoluție.
O mină de aur, nu doar pentru serviciile secrete înclinate prea puțin spre democrație sau pentru marile companii de marketing, dar și pentru lumea interlopă. „Acum, Reţeaua vă ştie gândurile, planurile, întrebările, visele, temerile, incertitudinile. Supravegheză fiecare petrecere la care mergeţi, fiecare pahar pe care îl beţi, fiecare mesaj pe care îl lăsaţi unui prieten… Ce căutaţi, ce găsiţi, ce cumpăraţi, când decideţi că doriţi ceva şi ce este acel ceva pe care îl doriţi: toate acestea vor fi atent influenţate de calculatoare aflate la comanda celor care vor să tragă foloase din modificabilitatea comportamentului Dvs.” spune profesorul Moglen.
Bine, dar ce ne stă în putință să facem ? Vom discuta acest lucru într-o „întâlnire” viitoare. Dar, până atunci, rezistați tentației de a oferi Cloud-ului datele Dvs., oricât de fermecător s-ar fi dovedit ultimul samsar comercial care v-a vizitat…
