De ce nu sunt #FanMagenta? În primul rând nu sunt #FanMagenta pentru că trebuie să-mi păstrez independența și echidistanța. Am utilizat în decursul timpului serviciile mai multor operatori de comunicații și chiar dacă uneori am fost mai încântat de serviciile unora dintre ei, toți au calități și defecte. Știu că acest fapt contează mai puțin în media românească, în care cine plătește reclamă este mai frumos decât Făt Frumos, dar aceasta este altă poveste.
În al doilea rând nu sunt #FanMagenta pentru că acest eveniment a agresat din nou limba română.
Să începem cu denumirea noii companii, Telekom România. În română ar fi fost corect să se denumească Telecom, cu “c” și nu cu “k”, chiar dacă “c”-ul este pe moarte în mesageria tinerei generații. Vezi exprimări de genul “K faki papushik?” Să admitem că fapta este scuzabilă, compania este germană și ar putea sugera că disciplina și seriozitatea teutonă își vor face astfel prezența și pe piața românească. Și mai este posibil să fi avut oarece probleme și cu înregistrarea mărcii și domeniilor (telecom.ro este înregistrat de o firmă din Mediaș).
Apoi m-a deranjat preluarea cuvântului magenta. În limba română magenta se traduce prin purpuriu sau fucsia. Este adevărat că termenul este folosit în jargonul fotografilor, tipografilor și IT-iștilor. Îl folosesc și eu de vreo 25 de ani. Dar una este să îl folosești în jargon și alta să-l propagi și să-l impui într-un fenomen de masă. “Creativilor” ar trebui să le mai fie temperată exuberanța cu care, în încercarea de a fi “cool”, agresează limba.
Am semnalat acest lucru pe pagina evenimentului de pe Facebook și o domnișoară de la PR-ul Telekom România mi-a și răspuns, ceea ce este de apreciat. Doar că mi-a răspuns, presupun, cu graba și aroganța vârstei. Pe scurt, mi-a explicat doct că magenta este o culoare și cu un “copy/paste”, demn de o funcție mai înaltă în stat, mi-a livrat definiția din DEXonline: “Termen folosit în fotografia în culori pentru a desemna culoarea obținută prin amestecul spectral al roșului cu albastrul”.
Este îngrijorătoare convingerea tinerei generații că dacă scrie pe Internet este și adevărat și suficient. Aș fi încercat să amestec o cutie de vopsea roșie cu o cutie de vopsea albastră, dar nu aveam la îndemână decât o coadă de mătură și nici acum nu știu cum ar trebui să procedez ca să le “amestec spectral”. Am încercat să o lămuresc pe PR-iță asupra termenului, dându-i o altă definiție pentru magenta, dar nu am reușit să o impresionez. Cu consecvența tipică a unui robot, sau a unei plăci de vinil zgâriate, a continuat să dea răspunsul tuturor celor care întrebau ce este magenta. Dar nu corecta o altă colegă care îi lămurea că magenta=roșu…
Nu m-a atras în nici un fel nici marele “show” interactiv, cu cele “mai mari trupe și cei mai mari artiști”. La un concert cu Velea, Antonia & comp. nu m-aș duce nici plătit. Dar ce-i drept nu fac parte din “target”. Iar povestea cu brățările pe care s-au aprins LED-urile la o oră dată mi s-a părut similară cu împărțirea unor mărgele de sticlă aborigenilor.
M-aș fi așteptat să pot citi, măcar, pe blog-urile de tehnologie, în ce a constat măreția marelui concert super-hiper-über-interactiv, dar înafară de “selfie”-uri și (bleah) “sharefie”-uri și de “copy-paste”-uri din bla-bla-ul de marketing n-am prea găsit. Dar piețele au fost pline, conturile de social media au duduit de “like”-uri și de comentarii, presupun că agenția poate raporta cu mândrie noi depășiri de plan pe tarlaua “reach”-ului. Nu-s sigur că și pe cea a “engagement”-ului.
